Primul film (redscale) cu Diana Mini.
~~~
~~~
Vin fiert în piață. Castane coapte. Soare, ploaie, ceață. Rose White Chocolate Latte. Țigări. Tăiței cu varză. Avion, taxi, metrou, autobuz. Prima zi din an cu Inglourious Basterds și Prima dezamăgire în dragoste, o carte plăcută la pipăit și blândă cu așteptările mele. Radler. Așternuturi cu dungi, lumânări mirosind a vanilie, vitamine. Pâine cu gem de căpșuni, CNN și BBC News, cu știri parcă și mai tembele decât cele de pe diferite realități și antene. Un gând gălbui de la un necunoscut și o poză cu MM, tocmai când credeam că nimic bun și neașteptat nu se poate întâmpla. Mănuși albastre, fără degete. Cadouri frumoase, foarte frumoase, mai ales cele făcute, iar nu cumpărate, pe care le pun aici, ca dovadă palpabilă că există niște oameni față de care nu am rețineri.
§
§
§
§
Ultima fotografie din an:
După toate astea, trebuie să mă întorc acasă, să mai rabd șase luni ca să am apoi câteva zile în care simt că trăiesc. Suntem perfect condiționați, ni se dă exact puținul care ne face să rezistăm și să nu rupem urlând toate lanțurile. Dar nu vreau să încep anul în nota tristă a realității cu care l-am încheiat. Puțină amăgire nu strică nimănui și, uneori, lucrurile chiar pot fi frumoase, nu?
Noroc cu ionuca, altfel mi-aş fi petrecut ultima zi de toamnă călduroasă (aşa cum aş vrea să fie fiecare zi din an) între patru pereţi, numărând firele de praf de pe rafturi. Şi, chiar dacă am făcut eforturi herculeene să mă trezesc duminică dis-de-dimineaţă (ceea ce e, pentru alţii, o oră absolut decentă) şi ne-am întâlnit pe drum cu tot felul de cazuri psihiatrice, măcar pentru cafeaua de la sfârşit, când ne-am înşirat toate aparatele pe masă şi ne-am întins picioarele obosite, tot pot spune că a ieşit cu +. Nu ştiu dacă şi pozele se încadrează la acest capitol, asta rămâne la judecata fiecăruia. N-am vrut să umplu însemnarea cu 30 de imagini, cine doreşte şi pofteşte, poate vedea în amănunt cu un click hotărât pe “view all images”.
Să ne fie de bine (ionucăi, Marthei şi lui Eddie).