dailycrap » foto

anul trecut am aflat cum se poate multiplica fericirea

oompa — Mon, 02 Jan 2012 17:15:56 +0000

***

Legendă: primele fotografii din prima zi a unui prim an

twas a day before others

oompa — Sun, 02 Oct 2011 13:54:36 +0000

***

******

Am nevoie de niște zile de limpezit creierii. Zile de nevăzut oamenii, de nedeschis aparatele electronice, de necronometrat timpul. Zile de respirat și de crezut în mine.
Rămân cu nevoia.

maybe I’m not listening*

oompa — Thu, 29 Sep 2011 19:23:18 +0000

A patra pereche de aripi fără corp pe care-o văd într-o săptămână.

*Awolnation – Sail

până-mi aduc aminte unde-am pus cuvintele

oompa — Mon, 15 Aug 2011 18:28:16 +0000

voi umple locul cu imagini mediocre

***

the food in Berlin is as good as it gets

oompa — Sat, 23 Jul 2011 14:43:01 +0000

***

my heart is small and heavy

oompa — Sun, 03 Jul 2011 21:05:55 +0000

micile lucruri

oompa — Sun, 19 Jun 2011 19:08:07 +0000

Sâmbătă dimineața citind DOR aproape din scoarță-n scoarță și mâncând ultima felie de tort lângă o cafea cu mult lapte.
Vită la grătar făcută exact așa cum trebuie.
Un inel cu nasturi.
Bluza cu spatele gol, drept pentru care trei persoane îmi cer voie să facă poze tatuajului cu faimosul stencil.
Așternuturi proaspăt spălate.
O sută de pagini citite pe pătură, la umbra unui tei.
Noua tunsoare.
Planuri de mâncat în locurile vizitate de Anthony Bourdain.
Trei filme date la developat.
Bere cu oameni dragi.
DVD-urile cu Seinfeld, scoase în sfârșit din țiplă, pentru că The Big Bang Theory e în pauza dintre sezoane.
Căldura care încă n-a devenit înăbușitoare.
Probat pantofi roșii, cu tocuri cât niște papainoage, într-un magazin aproape pustiu.
Queen.

câteodată te mai şi opreşti

oompa — Thu, 28 Apr 2011 13:58:39 +0000

~~~

Foto de andreiard

nevoia să vorbesc despre lucrurile neimportante din viaţa mea

oompa — Fri, 18 Mar 2011 10:18:36 +0000

Cum ar fi că abia azi am observat, după atâţia ani de când sunt concitadină cu această companie, că Ana Pan nu se oboseşte să folosească diacritice, prin urmare îmi vinde mare, încă de la intrare, paine şi alte produse de cofetarie. Huo!
În autobuz, un domn respectabil îmi atrage atenţia: “Ştiţi, citiţi aceeaşi carte ca doamna de pe culoar!”. Desigur, pe lângă paranoia de genul ce-mai-vrea-şi-ăsta-poate-mi-dă-în-cap, mi-a activat şi curiozitatea. Avea dreptate. Am devenit unul dintre cei cincizeci de mii de oameni care citesc “cărţi cu ziarul” în mijloacele de transport în comun din capitală. Nu mai sunt deosebită, cruntă dezamăgire.
Uneori, mi-aş dori să am şi eu o carapace palpabilă, pe care s-o pot înnoi periodic. Să scap de solzii vechi, sub care s-a adunat mâzga, şi să simt deodată că (mi-)e mai uşor.

Look in my face; my name is Might-have-been;
I am also called No-more, Too-late, Farewell.
Dante Gabriel Rossetti – A Superscription

iubesc fiecare coş de gunoi din Parcul Tineretului

oompa — Mon, 17 Jan 2011 14:44:33 +0000

***