dailycrap » I wish

încă mai simt gustul

oompa — Sat, 02 Apr 2011 16:27:01 +0000

Nu am scrupule de documentarist, așa că nimic nu mă împiedică să-mi aduc aminte de felul în care mi-am desfătat papilele în septembrie anul trecut. Ah, chebapul de pe străduțe, după ce-am căutat la deal și la vale un anume local și ne-am așezat la nimereală (tare bine-am făcut!). Ah, ayranul răcoros care să spele iuțeala. Ah, cel mai bun mic dejun, în aer liber, la o masă de lemn, lângă oameni care-și citeau în tihnă ziarul.

***

Numai eu știu cât tânjesc după o vacanță în 2-3-4-5 (cu cât numărul crește, cu atât e parcă mai fain)…

Și of, că mi-a expirat contul Pro de flickr.

Dle Patriciu, pun pariu că la asta nu te-ai gândit

oompa — Fri, 17 Dec 2010 11:31:44 +0000

versus original.

Chiar ieri declaram cu oarecare satisfacţie: “Şi aici a nins, dar foarte puţin”. Iată că “ăia” m-au auzit şi-au dat drumul la sită, de nu se mai opresc din cernut. Repede: bocanci, haină lungă, fular, blugii groşi şi cătinel pe trotuarele pe care nu le va curăţa nimeni până la primăvară. În autobuz, atmosfera e mai încordată decât de obicei, la fiecare staţie cei câţiva proaspăt călători se iau la harţă cu ocupanţii mai vechi ai vehiculului, la coborâre se-mbulzesc şi se apostrofează – “Ce, acuma te-ai trezit că vrei să te dai jos?!”. Eu m-afund în Beigbeder (iar am rămas în urmă cu lectura), pe scaunul de la geam, pe care nu-l cedez fără strop de remuşcare. Mă ia cu leşin dacă stau prea mult agăţată de bară şi pe-aici nu te-ajută nimeni nici dacă zaci lungit pe podea şi ocupi astfel locul de pus paporniţele.
Diseară începe vacanţa, gata cu ceasul deşteptător, care-a ajuns să mă înnebunească, de mă trezesc sâmbătă panicată că n-a sunat şi întârzii la serviciu. Îmi propun să am de lucru şi-n rest să deschid laptopul doar pentru câte-un film. Să mă răşchirez sub plapumă. Să mă liniştesc. Să fac multe drumuri. Să beau vin-vin-vin. Şi-mi propun să mă ţin de propuneri.
5 ani de blog.

hotărâri înainte de concediu

oompa — Thu, 09 Sep 2010 16:35:45 +0000

- să mă întorc mai entuziasmată decât am plecat (adică deloc);
- să accept că iau hotărâri și să-mi asum rezultatul lor, oricum ar fi el, de la cumpăratul unui pachet de unt până la oamenii care-mi sunt aproape (asta ar fi împlinirea anului, dacă-mi iese);
- să-mi fac liste cu probleme de rezolvat, ca să nu mai uit de la mână pân’ la gură și să intru apoi în panică;
- să-mi iau o tavă pentru brioșe ca să pot aduce mereu ceva dulce când ies în oraș la un vin fiert;
- să urmez sfaturile lui Irene, care mă umple de fiecare dată numai de gânduri bune și de convingerea că pot și eu;
- să fac niște serii foto, fie și de 3-4 cadre fiecare;
- să găsesc o editură cu care să colaborez ca traducător, că tare mi-e dor să mai fac asta;
- să continui cu traducerile pentru TED;
- să trimit mai multe scrisori;
- să-mi reiau exercițiile (aducându-mi aminte de starea de bine de după).

tăcerile din piept

oompa — Wed, 24 Mar 2010 12:14:08 +0000

M-a anesteziat primăvara, e clar. Ridic zilnic din umeri şi mi-e lene până şi să pun de-un ceai (pe principiul “gata, s-a încălzit vremea, fără băuturi fierbinţi până-n decembrie”). Mănânc ciuperci crude, gogoşi din cele de casă, cu aluat îndesat, nu umflat cu pompa şi visez la salată de vinete. Borne culinare.
Zău dacă dau doi bani, dar insomnii tot am, aşa că probabil sunt restantă cu nişte plăţi. Toată lumea pleacă în concediu şi mă gândesc că anul trecut pe vremea asta eram în Paris. Mi-e un dor cumplit de oraşul ăsta, visez întruna că mă pregătesc să plec iar într-acolo, dar nu ştiu cum se face (ori am probleme la aeroport, ori mă ţine cineva) şi nu reuşesc nici măcar în somn. Tânjesc după o cafea băută pe trotuar şi o gaufre ronţăită în parc, privind raţele. Ah, şi librăriile, of, librăriile. Bulevardele, forsiţia lângă turn, ea, ea, ea. Nostalgia mă strânge de gât. Trebuie să fac ceva, dar ce? Of.

sper că nu m-apucă nostalgia

oompa — Wed, 10 Mar 2010 08:44:07 +0000

Mi-am adus subit aminte cum citeam eu Nietzsche şi Schopenhauer în liceu (nu m-am uitat pe wikipedia să verific cum se scrie, am încredere în memorie) şi cum tocmai cu profesorul de religie mă găsisem să îi dezbat, aveam scris mare pe coperta caietului “Dumnezeu e mort” (nu găsisem ceva mai în spirit de frondă de-atât) şi-mi puneam special cele mai scheletoase tricouri rockăreşti, să-l bag în sperieţi. Dar el era totuşi tânăr şi-avea inima bună, drept urmare când am fost ultima dată acasă l-am văzut pe un post local de televiziune discutând despre cărţi, cred că e un fel de Cristian Tabără al litoralului, doar că mai zvelt (barba-i aceeaşi).
Eh, ce vremuri, pe-atunci căram mereu o agendă de notat chestii pe care trebuie neapărat să le ţin minte şi să le şi fac, între timp am dobândit dureri de spinare şi refuz să-mi îngreunez geanta peste limita de cinci kile-două cărţi-şi-un-pachet-de-ţigări, cu toate riscurile amnezice de rigoare. Ba încă aveam şi-un carnet groscior în care-mi notam conştiincios citate semnificative din diverşi autori, nu ştiu, zău, de unde atâta timp.

Am văzut că însemnările cu “ce-am mâncat, ce-am băut, ce-am visat azi-noapte” au ajuns deja la nivelul următor, de dimineaţă m-a întâmpinat una despre mersul la coafor şi un întreg colaj cu rezultatul – cred că erau pe puţin vreo 20 de fotografii, atâta că eu am crezut că-i cu “înainte” şi “după”, dar de fapt era doar “după”, asta spune multe despre succesul demersului frizeristic.
Cu această ocazie (pentru că nimic nu-i pur întâmplător) mi-am amintit că mă tot bate gândul să-mi trag breton a la Zooey Deschanel,
amăgindu-mă cu ideea că voi arăta chiar ca ea după aceea – fapt cel puţin naiv, îmi dau seama. Sau măcar să am aerul ăla de “tocmai ce-am împlinit 30, dar parcă abia am ieşit din adolescenţă”. Sunt întrucâtva pe drum, anul trecut mi s-a întâmplat de trei ori să mi se pună la îndoială majoratul. Problema e însă că nu-mi propusesem aşa ceva, deci nu pot repeta experimentul. Ah, mi-e teamă că voi arăta ca o tufă şi voi regreta amarnic ciopărţirea care nu mai poate fi lipită cu scuipat.

Poza de aici

burning through the skies

oompa — Tue, 01 Dec 2009 19:27:39 +0000

Pentru că nu de mult s-au făcut optsprezece ani de când nu mai e, pentru că dacă s-ar inventa maşina timpului şi aş putea-o folosi o singură dată, m-aş teleporta în public la un concert de-ale lui, pentru că m-am enervat cumplit când n-a fost pe locul întâi în “VH1 Top 100 Greatest Voices”, pentru că mă face să simt că cel mai bun lucru din lume e să fii tânăr, întreg şi viu:

de ce-am fi trişti?

oompa — Fri, 21 Aug 2009 13:13:24 +0000

Cineva tine musai sa-mi strice zilele de vineri, dar n-am de gand sa cedez presiunilor inainte sa-mi fac inele si bratari din parul uraciosului.

De dimineata, o coincidenta simpatica (ca mai toate coincidentele; daca nu pot fi caracterizate asa, nu exista): imi iau pentru prima oara The New York Times Book Review si, chiar pe pagina intai, vad recenzia lui Timothy Egan la ultima carte a lui Dave Eggers, Zeitoun, pe care tocmai ce-am terminat-o de citit. Si de care, sunt sigura, n-a auzit inca nici naiba pe-aici (ei, se poate spune ca acum au auzit totusi cei cativa cititori ai revistei) si nici nu cred ca se-ncumeta cineva sa cumpere drepturile de traducere, din motive necunoscute, cum nu s-au apropiat nici de A Heartbreaking Work of Staggering Genius. Au masacrat in schimb titlul You Shall Know Our Velocity, de nu m-as fi apucat in veci de o carte numita Sa te tii alergatura!, noroc ca stiam despre cine-i vorba.
Si, ca tot voiam sa insir niscaiva impresii legate de Zeitoun, prefer sa fiu precauta si sa intreb inainte: va intereseaza asa ceva? Sau sunt deja arhisuficiente blogurile care functioneaza exclusiv ca jurnal de lectura?

Vineri am cele mai concrete dorinte. Azi vreau cu ardoare o Diana mini – functioneaza cu film de 35, aleluia!, si e numai buna de strecurat in geanta. Sunt putin reticenta la plasticul de trei lei, dar chiar si plasticul de 3000 de lei s-a dovedit, in fapt, tot de doi bani, macar Diana e mai onesta.
Pana una-alta, ar trebui sa ma dumeresc cum functioneaza Zenitul. Oare cate filme e social acceptabil sa strici pana obtii un cadru decent?

Dragos ma intreaba ce inseamna Mihail Sebastian pentru mine. Cu riscul de a oripila, spun franc: mai nimic. Am citit doar Accidentul si Orasul cu salcami, aparute intr-un singur volum in colectia Romanul de dragoste si asta cu prea mult timp in urma, pe la inceputul liceului. Sunt faimoasa pentru ca nu tin minte decat 10% din ce citesc (ii admir in schimb profund pe cei care pot descrie in amanunt cum era imbracat un anume personaj dintr-o carte), ba chiar cumpar de mai multe ori acelasi volum, uitand ca am deja un exemplar in biblioteca. Astept cu deosebit interes batranetea, poate atunci voi fi mai agera la minte.

Maria Raducanu – Cristina

ţara în raniţă şi gata

oompa — Tue, 11 Aug 2009 11:22:46 +0000

Picioarele-mi erau pline de vanatai care s-au ascuns intre timp sub o ţâră de bronz. Nu acuz pe nimeni de violenta domestica, dar sunt sigura ca, daca te-ai lovi intr-adevar in coltul unui dulap, nimeni n-ar crede ca n-ai avut de fapt intalnire cu pumnul si nu le-ai scoate compatimirea din cap nici macar cu fierul inrosit in flacarile iadului.
Vanataile sunt intotdeauna semne de buna purtare si trec cu siguranta pana ma marit, de-asta le si alint cu privirea. Petele movulii se potrivesc numai bine pe pielea intinsa a coapsei, ca niste semne de carte care sa-mi aminteasca unde-am ramas cu rasfoitul sufletului. Nu se numara insa in pagini, ci in spite de bicicleta.
Uitasem cum se tine ghidonul si ca trebuie sa claxonezi si sa dai din maini, uitasem cum e sa te simti liber de-a dreptul, fara “in acest moment” si “doar pana la incruntatura vecinului”, cum e sa-ti fie drag, pur si simplu, sa te uiti la oameni fara sa te temi de ce ar putea parcurge traseul infinitezimal creier-gura, cum e sa nu crezi ca ispasesti o pedeapsa intre asfalt si betoane. Uitasem cum sa ma bucur de-o bere, o tigara si o punga cu bomboane. Uitasem multe si mi le-am reamintit.
Stiu ca nu mai pot sa ma dau asa in montagnes russes, in fond nu mi-au placut niciodata senzatiile tari si, dintr-un oarecare motiv, coborarea dureaza din ce in ce mai mult si e tot mai greu sa ajungi in varf. Vreau o calatorie linistita cu trenuletul, sa-mi sprijin barbia de genunchi si sa privesc doar trifoiul pe langa care trec. Directia: vest.

asa nu m-as fi intors…

oompa — Sun, 02 Aug 2009 15:28:08 +0000

De vreo opt ani visez sa vizitez orasul. De cam toti atatia visez sa traiesc in el. Prima dorinta de pe lista s-a indeplinit. Ar trebui sa incep sa lucrez la cea de-a doua.

ajutati-ma si pe mineee…

oompa — Tue, 26 May 2009 12:21:01 +0000

Dragii mei (cred ca va dati seama dupa titlu ca urmeaza sa va cer ajutorul si acum sunt cat mai mieroasa),

Cum sunteti mai umblati in cele internautice decat mine sau cel putin asa sper, iata ca a venit momentul sa profit de pe urma cunostintelor pe care le-ati tot adunat fara sa credeti ca va vor folosi vreodata.

Nu ma mai lungesc inutil: momentan imi bat capul cu un proiect despre blooks (motiv pentru care rabdarea de a mai hrani blogul a zburat subit pe fereastra si-a aterizat in tei).
Ce vreau eu de la voi: inghesuiti-va la comentarii cu exemple de bloguri care au aparut la un moment dat sub forma tiparita (cateva exemple, ca sa va luminez: Belle de Jour – Aventurile intime ale unei prostituate de lux londoneze, autohtonul Realk). Nu mi-ar strica sa aflu cat mai multe nume din spatiul romanesc, in speranta ca respectivii vor fi atat de binevoitori si-mi vor raspunde la niste intrebari.

Multumiri anticipate, ca de obicei.