Vorbele altuia mă definesc
"I am not a beautiful and unique snowflake. I am the same decaying organic matter as everything else. I'm the all singing, all dancing crap of the world and we are all part of the same compost heap." - Chuck Palahniuk umpa.pe.mail la gmail.com
Caută și vei găsi
Blogroll
Fuse și se duse
flickr
Comentezi?!
- oompa on doar eu pot crede c-am trecut pe lângă Aeroportul Otopeni fără să-l văd
- Carmen on doar eu pot crede c-am trecut pe lângă Aeroportul Otopeni fără să-l văd
- Dana on doar eu pot crede c-am trecut pe lângă Aeroportul Otopeni fără să-l văd
- moutona on doar eu pot crede c-am trecut pe lângă Aeroportul Otopeni fără să-l văd
- oceanograful on anul trecut am aflat cum se poate multiplica fericirea
- ionuca on anul trecut am aflat cum se poate multiplica fericirea
- oompa on anul trecut am aflat cum se poate multiplica fericirea
Category Archives: lamentari
eu stau într-un cartier
Să începi lucrul de marţi înseamnă doar amânarea inevitabilului. Dacă la asta se mai adaugă şi depresia post-concediu, trezitul în toiul nopţii, repetându-mi întruna “Nu mai vreau să mă duc mâine la lucru, îl urăsc din toate străfundurile fiinţei!” e … Continue reading
Posted in lamentari, looking around, zilnice
16 Comments
how happy I’d be if I could only whistle
Văd numai știri despre drumuri blocate, despre derapaje, despre ore petrecute în trafic și utilaje de deszăpezire. Mă uit la ele de parcă m-aș uita la starea vremii în Canada. Aici plouă de parcă tocmai aș fi rupt fila cu … Continue reading
Posted in lamentari, zilnice
4 Comments
într-o zi o să uit să respir – partea a 2-a
Cartea pierdută a lui Peixoto a fost găsită la prima curăţenie generală. Era în coşul de rufe. Întreb oamenii aceleaşi lucruri, uitând că am mai făcut-o. Dimineaţa, salut de mai multe ori aceleaşi persoane. Mai bine să fii prea politicos, … Continue reading
Posted in lamentari, zilnice
3 Comments
într-o zi o să uit să respir
Aveam o carte. Cartea avea la rândul ei nişte rânduri mâzgălite cu pixul de către autor. Autorul era portughez. Am citit doar câteva pagini dintre copertele galbene. Apoi am adormit. Cartea am uitat-o în autocar. N-o s-o citesc niciodată până … Continue reading
Posted in lamentari, zilnice
3 Comments
cica sa mai scriu
Ieri, cand a sunat ceasul desteptator, mai ca mi-au dat lacrimile. Am ajuns sa merg la birou de parca ma duc la taiere si asta-i cu mult mai trist decat pare. Am stat acasa aproape-o saptamana si pana si cand … Continue reading
Posted in lamentari, looking around
9 Comments
kaputt
Semnele aparura inca din seara de vineri, dar m-am hotarat sa aman infruntarea. Noaptea, gatul mi-a luat foc si mi s-a transformat pe rand in smirghel, cactusi neinfloriti si coji de nuca pe care trebuie sa stai in genunchi, cam … Continue reading
Posted in lamentari
15 Comments
tell me I’m not dreaming but are we out of time?
Mi se intampla atatea chestii mai mult sau mai putin marunte si mai mult sau mai putin grave, incat e greu sa ma scot din priza de zi cu zi si sa-mi bag capul in acvariu, ca sa bolborosesc pe … Continue reading
Posted in lamentari, zilnice
6 Comments
I’d take this city in my hands, break it down in grains of sand
Sunt intr-o stare de fibrilatie generala care se intensifica pe zi ce trece. Ce ma fac, ce ma fac, sa-mi iau oare 5, 15 sau 500 de baterii ca sa fac 100, 1000, 1000 de catraliarde de poze? Oare o … Continue reading
Posted in lamentari, zilnice
8 Comments
nor slender, nor pure
M-am apucat de Caiet de desen. L-am lasat dupa 4 pagini. M-a obosit. Nu mai am rabdare de carti care ma obosesc si pe care le inghit cu galme, ca “trebuie”. M-apuc de-un SF. Macar asta are o poveste de … Continue reading