E bine. Poate mai mult decât bine. Am gustat, am sorbit, soarele mi-a intrat în ureche, am moțăit pe plajă, am intrat în apa rece, am citit, am privit cum încercau să înalțe zmeul, am fumat, mi-am șters stropii de ploaie de pe umeri, am râs, am povestit, am ascultat. M-am întors cu nisip în manșetele blugilor.
***
***
***
Cald, incredibil de cald deja pentru un om care nu suportă temperaturile astea clocotitoare. Pentru mine, care am oricum mai mereu palmele umede, de trebuie să mă șterg întruna pe pantaloni înainte de a da mâna cu cineva. Îmi simt fierbinți până și tălpile goale și pe geam nu vin decât și mai multă căldură și huruitul tramvaiului care trece pe dedesubt. Azi singură pe întregul etaj, cu un sentiment de vacanță și de zădărnicie care nu se lăsa dus cu niciun chip, dar nici că făceam ceva să-l alung. Ne toleram reciproc, zăcând ca niște pisici ghiftuite.
Eu, care mă intersectez cu poezia doar accidental și atunci nu ne prea salutăm, am făcut cunoștință cu William Carlos Williams. Doar două bucăți în spațiul ăsta, cu On Melancholy Hill de la Gorillaz repetându-se pe fundal.
This Is Just To Say
I have eaten
the plums
that were in
the icebox
and which
you were probably
saving
for breakfast
Forgive me
they were delicious
so sweet
and so cold
A Love Song (fragment)
See me!
My hair is dripping with nectar—
Starlings carry it
On their black wings.
See, at last
My arms and my hands
Are lying idle.
How can I tell
If I shall ever love you again
As I do now?
This goes to my daily inspiration list.
***
***
- One in trinkinion.
- Trinkinion?
- It’s a pixie number. It is higher than infinity.
- There’s nothing higher than infinity.
- Yes there is. Trinkinion. It is so high it makes infinity look small. It is the number that is used to count sadness and happiness and memories.
~~~
~~~
Mi-a mai rămas doar puţin pe fundul borcanului. Trebuie să răzuiesc rămăşiţele de pe pereţi şi să mă asigur că nu miroase vag a mucegai. Fără doar şi poate, oraşul merită străbătut în lung şi-n lat în căutare de, în vreme ce sosul se sleieşte pe aragaz.
Aceasta nu este publicitate, acesta este un scurt metraj. Şi, pentru papilele mele din mijlocul săptămânii, încă unul gustos.
Regie: Igor Borghi
Agenţie: DLV BBDO, Milano
Motto: “şi ea, cu realismul ei magic, nu îmi place până la urmă. Ce atâta magie… adică să fie magie, dar să nu exagerăm.”
Vineri se scuză aproape orice.
Pentru că o sperii pe Moutona la metrou (deşi aş jura că am fost mereu la fel, atâta că M., de când cu Băiatul, e scumpă la vedere şi mi-a uitat defectele caracteristice) bodogănind tinerii care se-mping în mine ca la stână, de-am ajuns precum babele scofâlcite cu haină şi căciulă de blană, hai să continui totuşi ziua într-o notă mai veselă.
Măcar pentru că nu mai ninge şi tot am motiv de zâmbit/râs tâmp în faţa ecranului, atrăgând privirile întrebătoare-uite-o-şi-pe-asta-ce-nebună-e ale colegilor de suferinţă. Plus:
- tocmai când mă gândeam ce nedreaptă am fost cu Pete Doherty înainte să ascult Babyshambles şi că oh, vai, trebuie neapărat să-i descarc iar albumele, cei de la Guerrilla îmi citesc din nou gândurile şi bagă Delivery;
- după ce ieri am făcut spume colective împotriva Poştei Române, care mi-a rătăcit sezonul 2 din Mad Men, am plănuit o reclamaţie scrisă, cu număr de înregistrare (nu mă încurc, fac totul ca la carte) şi m-am plâns la amazon, care mi-au returnat pe dată banii, scuzându-se de parcă ar fi fost vina lor, seara primesc în poştă aviz să-mi ridic măreţul dvd (dansul fericirii);
- azi pisica nu-i acasă, aşa că subalternii joacă şi ei pe unde pot, în special pe, sub şi în lateralul biroului, ah, dezmăţ (sunt cunoscută pentru tendinţa de a exagera);
- am descoperit cântecul ăsta care, ignorând videoclipul uşor jenant (îmi place să cred că de vină-i bugetul de austeritate), e numai bun pentru o după-amiază pre-weekend:
I’m about to show what nobody shows
and you’re about to see what nobody’s seen
And it feels so good…
Când în casă e liniște, așternuturile sunt proaspăt spălate, mănânc dimineața pâinici fierbinți cu unt, iar afară e un soare miraculos de neașteptat, nu-mi vine decât să mă duc în parc și să apăs pe buton cu degetele înghețate, fumând câte-o țigară.
***
***
***
I am not a beautiful and unique snowflake. I am the same decaying organic matter as everything else. I'm the all singing, all dancing crap of the world and we are all part of the same compost heap.
umpa.pe.mail la gmail.com