Acum cateva luni m-am indragostit. A fost dragoste la prima vedere. Si apoi la a doua, la a treia, la a o suta. O dragoste pe care n-am vrut s-o tin doar pentru mine si am impartasit-o tuturor. Unii au ramas indiferenti, altii s-au indragostit la randul lor.
O cheama Ola. Ola Bell. O cheama Ola si face poze.
Poze ca asta:

Si ca asta:

Si ca asta:

O fata blonda care traieste langa Londra, impreuna cu cele doua pisici care-i sunt adesea personaje si cu care sunt convinsa ca poarta dezbateri aprinse despre Kafka si Alice in Tara Minunilor atunci cand nu le vede nimeni. Pisicile au opiniile lor ferme si nu pot fi convinse atat de usor sa-l citeasca si pe Roald Dahl.
Dar povestea noastra de dragoste nu se termina aici. Pentru ca, dupa cum spuneam, s-au indragostit si altii de ea. Si din dragostea lor a iesit asta:

Sambata, povestea le-a fost rasplatita cu un Inger de Bronz. Si ma bucur c-am facut parte din ea.





I am not a beautiful and unique snowflake. I am the same decaying organic matter as everything else. I'm the all singing, all dancing crap of the world and we are all part of the same compost heap.
umpa.pe.mail la gmail.com