Cântecul meu oficial pentru 2011.
Pentru că, nu-i aşa, show must go on.

[Coldplay - Viva La Vida]

Pentru ca eu am in general (si mai tot timpul) un job foarte dragut si pentru ca ma dau in vant dupa blogurile cu lucrusoare in care oamenii pun mult suflet, am gasit o cale de a le-mbina pe cele doua.
Observati in poza din stanga minunatie de brose mititele si colorate de-ti vine sa ti le pui in piept si sa defilezi cu mandrie prin oras, ca sa te admire si invidieze tot poporul.
Brosele cu pricina sunt facute de Virginia Toma, care se pricepe la tot felul de alte minunatii, ptiu-ptiu! sa n-o deochi!, ca-mi vine sa le iau pe toate si sa nu va mai las voua nimica-nimicuta!
(Asta-i alt efect secundar al expunerii la creatiile ei, ca vorbesc numai in cuvinte colorate si bune de gadilat copiii cu ele).
Pe scurt, eu am luat brosele de la Virginia pentru o revistuta de copii la care lucrez cu spor si drag, iar ea mi-a facut cadou cerceii de langa, care au devenit pe loc preferatii mei. Parol!

Votati. Pana. Vineri. Seara.

Recunostinta. Vesnica.

Later edit. Doua nopti n-am dormit dup-aia. Dupa votul publicului, as fi fost pe 2. Dupa celalalt… no further comments. Multumiri.

Iata, dragilor, ca m-am hotarat sa vi-l prezint pe cel mai bun prieten de-al meu de la birou, porcusorul zen.

El imi suporta toate hachitele, ca doar de-aia-i zen, ca sa ramana calm atunci cand pe mine ma apuca dracii. Suntem ca sacul si peticul: cand eu injur, el zambeste. Cand eu dau cu pumnu-n tastatura, el bate step din piciorusele lui rotunde si verzi. De fapt, cred ca ne-ntelegem atat de bine pentru ca el e yin, iar eu yang, reincarnarea porcusorului isteric. Porc la porc trage, ce sa zic.

El imi sustine cu mandrie toate deciziile si informatiile pe care nu mai am loc sa le stochez printre neuroni – e un fel de calendar, carnetel cu “Nu uita” si agenda in care-mi notez citate din clasici in viata, toate la un loc.

Si, pentru ca m-am hotarat sa vi-l arat, trebuia sa-i dau si un nume, ca sa se poate prezenta si el ca omu’ (sau, ma rog, ca porcu’) atunci cand ii fac cunostinta.
Ar fi putut sa-l cheme Franz, pentru ca vine din orasul lui Kafka, dar suna prea nemteste si militaros, cand el e boem si nici nu l-ar incapea uniforma.
As fi putut sa-l botez Pompiliu, dar suna prea pompos.
As fi putut sa-i spun Ghenadie sau Gherasim, pentru ca cele mai comune nume pentru cei din specia lui incep cu Gh.

Dar nu, intr-un final m-am hotarat: el o sa fie Porcusorul Prajitura. Pai cum de ce? Pentru ca e roz in dungi, asa, ca o prajitura cu glazura cu multe E-uri, din aia de-ti face cu ochiul din vitrina cofetariei, dar dup-aia se dovedeste cam dulce si-o lasi pe jumatate mancata in farfurie. Pentru ca-mi plac prajiturile de orice fel, fie ele chiar si prea dulci. Pentru ca pot sa-l prescurtez PP (a nu se confunda cu Pepe). Pentru ca e peltic si pasnic.

Nota: Accept si sugestii, daca vi se pare ca aveti stofa de botezator de animale din lemn.

• Maica-mea ma cam inspaimanta in ultima vreme. Cred ca sufera de transformarile inerente post-menopauza, dar tot nu pot trece fara zgaltaituri peste acest proces. Incepe sa semene cu Mirmen a lui Darius, ceea ce iar e de natura a-mi provoca nelinisti.
  Doar 2 din ultimele zile: “Ah, te-a plouat? Vezi sa nu racesti! Fa o baie calda la picioare! Sau stii care-i medicamentul cel mai bun pentru asa ceva? Aspirina saracului!” Serios, chiar nu simteam nevoia ca maica-mea sa ma indemne sa fac mai mult sex. Din principiu, nu vreau sa ma indemne la nimic, dar faptul ca ea imi planifica viata sexuala e cu atat mai tulburator. Fara nicio legatura cu nimic, la un moment dat se apuca sa-mi relateze care i se pare ei a fi cea mai satisfacatoare stimulare a zonelor erogene. Mie-mi place totusi sa cred ca am fost conceputa intr-o eprubeta si am venit pe lume in mod artificial. Nu tin deloc sa mi se demonstreze contrarul. Per total, complet gretos.
• Din spirit complet anti-corporatist (care-ar cere sa-mi comand la fiecare pranz o mancare cat mai sofisticata, eventual de la Sushi to Go), ma car de-acasa cu sufertasul. Drept urmare, mi-am condimentat geanta cu niscaiva zeama de castraveti murati scursa discret pe la colturi. Noroc ca nu m-a pocnit tocmai astazi inspiratia fotografica si nu-mi caram si aparatul in acelasi compartiment.
• De cand am trecut de pe statcounter pe google analytics, stresul meu cu privire la numarul de vizitatori zilnici e considerabil mai scazut, dintr-un motiv cat se poate de simplu: habar n-am sa citesc/interpretez datele prezentate. Prin urmare, ma pot amagi cu ideea ca scriu din ce in ce mai bine si sunt citita in consecinta.
• Am reusit totusi sa ma vantur printre “keywords”-uri, dintre care le spicuiesc pe cele mai optimiste, potrivite cu un asemenea inceput infect de saptamana: “toate fortele universului lucreaza pentru binele meu” si “traieste ca si cum asta ar fi ultima zi”.
• Daca universul ar fi, intr-adevar, atent la dorintele mele, l-ar tortura pe Busu folosindu-si toate resursele imaginative, caci, pe langa faptul ca se imbraca de parca-i proaspat iesit de la nebuni (cred ca are un dulap plin de fracuri lalai si excesiv de colorate), nu nimereste niciodata cu previziunile. Este o noua lege imuabila a naturii.
• In casuta mea postala au loc adevarate fenomene paranormale, demne de revista Dracula, cum ar fi faptul ca eu primesc mailuri adresate lui Dragos Manac. Trec peste cu o ridicare din umeri.

Happy, Happy Birthday to me
Happy Birthday to me
and to you

si ma simt de parca ar fi dedicatie speciala.
Dupa doua pahare de vin, nu-mi mai doresc decat un somn bun si vise in carouri.
Am mai imbatranit c-un an.

In urma consultarii previziunilor meterologice pe saptamana in curs, mi-am zis ca duminica, pe la ora 14, ar fi tocmai bine de pornit intr-o expeditie fotografica.

Traseu: Calea Victoriei, de la Piata Victoriei la intersectia cu Bd. Elisabeta, ca tot am ramas nesatisfacuta de data trecuta =)

Recomand imbracaminte groasa, incaltari antiderapante si manusi fara degete, chiar daca temperatura va fi peste 0 grade.

Acum va rog sa-mi demontati previziunile mele pesimiste cum ca voi fi singura participanta, anuntandu-va entuziasmat adeziunea.

Later edit: Ne vedem la ora 14, in fata BRD-ului de pe Victoriei/Elisabeta (fostul United Colors of Benetton).