this number is currently unavailable

Posted on May 21, 2011 by oompa

Fac curățenie în agenda telefonului – nu din lipsă de spațiu, ci din nevoia de a începe de undeva ritualul de debarasare, încetarea acumulării de lucruri doar pentru că e loc și nu se știe când îți trebuie. Dacă nici măcar nu știu de unde să iau numele cu pricina, delete. Dacă n-am mai vorbit de trei ani de zile sau mai mult, delete. Incredibil câte persoane al căror număr l-am păstrat doar pentru că acum multă vreme mă sunau să le aduc cursurile lipsă. Delete. Dacă nu mai știu ce face omul acela în clipa de față, dacă are trei copii sau a intrat la pușcărie pentru că a condus cu permisul suspendat, delete. Dacă nici nu mă interesează să aflu aceste amănunte, delete. Dacă am numărul de telefon personal, de la serviciu și cel de acasă, delete, delete, delete. Ar trebui să inventez Ziua Internațională de Aruncat tot Balastul.

Posted in zilnice | 2 Comments

cel mai cel casier din ţară

Posted on May 19, 2011 by oompa

Cadru: o casă aleasă la întâmplare a unui hypermarket bucureştean. Sâmbătă, aproape de ora închiderii. Coşuri şi cărucioare burduşite cu mici la ofertă, saci de cărbuni şi bere la PET, provizii pe ultima sută de metri pentru ieşirea obligatorie la iarbă verde de a doua zi. Coada e şerpuită şi îndesată.
Desfăşurare: Îmi vine rândul. Casierul are un ritm nebun, un fel de Speedy Gonzales combinat cu Taz The Tasmanian Devil, dar ceva mai organizat. Dau să intru în panică, n-am cum să debarasez totul în două secunde. Mă linişteşte: “Că doar nu suntem toţi la fel, fiecare cu ritmul lui.” Îmi fredonează un cântec. Nu-l ştiu, probabil eram prea mică pe vremea când se difuza la radio. Aruncă replici haioase în vreo patru limbi străine. Scoate onomatopee de poftă când dă peste casoleta de îngheţată. Se întreţine şi cu cel care urmează la coadă. E ultima lui oră de muncă într-un weekend în care mai toţi ceilalţi au stat pe canapea, dar zău dacă am mai văzut pe cineva muncind cu atâta plăcere şi molipsindu-i şi pe cei din jur.
De-atunci mă tot gândesc cum să fac să-l clonez.

Posted in been & seen | 3 Comments

câteodată te mai şi opreşti

Posted on April 28, 2011 by oompa

~~~

Foto de andreiard

Posted in been & seen, foto | 7 Comments

cărţile care călătoresc

Posted on April 28, 2011 by oompa

În mintea mea, Dave Eggers, J. Safran Foer şi Nicole Krauss sunt greu de separat. I-am descoperit cam în aceeaşi perioadă, dintr-unul într-altul, după calde şi insistente recomandări. Între timp, sursa mea de noi nume de citit s-a mutat într-un oraş mult mai prietenos cu oamenii, cărţile şi întâlnirile dintre ei.
Astă-iarnă, după multe hopuri şi peripeţii – colete care au întârziat atât de mult, încât Crăciunul a fost cât pe ce să mă prindă pe nepregătite şi-am improvizat un alt dar de pus sub brad, apoi alergat nebuneşte după un tren care ducea spre un avion care ducea spre cititorul drag, ca să îndes în mâna mesagerului buclucaşa carte -, în oraşul prietenos şi îndepărtat a ajuns “Great House” de Nicole Krauss.
Neparcursă de mine, dar am uneori intuiţii privitoare la ce-ar fi potrivit pentru alţii chiar fără să experimentez direct.
Aseară am primit un mail. Cum că în oraşul prietenos există o librărie cu nume englez pe o străduţă cu nume de prinţesă. În ea a poposit o femeie pe nume Nicole, ca să povestească despre ultima ei carte. Iar cititorul drag i-a depănat istoria volumului cartonat, care-a parcurs mulţi kilometri dus şi-ntors până să-i ajungă în mâini.
Şi asta m-a bucurat suficient cât să vă scriu aceste rânduri şi să închei cu însăşi dovada (al cărei autor e chiar poetul).

Posted in books, love of the day | Tagged , , , , | 1 Comment

încă mai simt gustul

Posted on April 2, 2011 by oompa

Nu am scrupule de documentarist, așa că nimic nu mă împiedică să-mi aduc aminte de felul în care mi-am desfătat papilele în septembrie anul trecut. Ah, chebapul de pe străduțe, după ce-am căutat la deal și la vale un anume local și ne-am așezat la nimereală (tare bine-am făcut!). Ah, ayranul răcoros care să spele iuțeala. Ah, cel mai bun mic dejun, în aer liber, la o masă de lemn, lângă oameni care-și citeau în tihnă ziarul.

***

***

***

Numai eu știu cât tânjesc după o vacanță în 2-3-4-5 (cu cât numărul crește, cu atât e parcă mai fain)…

Și of, că mi-a expirat contul Pro de flickr.

Posted in been & seen, I wish, love of the day | 4 Comments

cine-a inventat ziua de luni?

Posted on March 28, 2011 by oompa

din The Buckets de Greg Cravens

Posted in hate of the week | Leave a comment

What Are Years? What is our innocence, what is our guilt?

Posted on March 21, 2011 by oompa

Am o problemă cu anii. Ai mei şi-ai altora. Dacă mă iei prin surprindere cu o-ntrebare, se prea poate să declar că am cu vreo 2-3 ani mai puţin decât în registrele oficiale. Apoi, stau şi cuget, îmi dau seama că ceva nu e tocmai în regulă, bâjbâi şi, în final, pun degetul pe buba memoriei. Desigur, cu acest prilej, intru taman în categoria duduilor care îşi sărbătoresc în fiecare an majoratul, atât că la mine nu-i vorba de cochetărie prefăcută. Dar nu-mi simt anii, iar alinierea emoţionalului la raţionalul răbojului se face mereu cu întârziere.
Nu ştiu nici câţi ani au cei din jur. Pentru mine, sunt veşnic la vârsta la care i-am cunoscut. “Câţi ani are Icsulică?” “Păi, cam atâţia.” Cam atâţia are de vreo cinci ani încoace, să te ţii mirare.
Pierd orice reper. Mi se pare că abia ne ştim, abia ne privim în ochi, abia învăţăm în ce direcţie să suflăm fumul şi când, în vreun context oarecare, nimeresc peste data exactă (“Ăhăăă, păi asta a fost în vara lui 2007″), trebuie să-mi repet de mai multe ori în minte şi să mă conving singură. Ne-am întâlnit acum nişte ani. Cum naiba a trecut atâta? Sigur-sigur? Juri pe roşu? Şi ce s-a întâmplat cu anii ăştia, unde-au fugit şi m-au lăsat în urmă?
Spaimă.

La fel cum, făcând într-un final acţiunea inversă, de trecere de la “private” la “published” şi scoţând însemnările din dulap, nu le-am mai recunoscut. Dacă mi-ai fi pus nişte foi tipărite în faţă, nimic de-acolo nu mi-ar fi sunat familiar. Un “Vasilica Dandanache” trântit ca semnătură dedesubt nu mi-ar fi stârnit nicio reacţie. Ce e cu mintea mea?

Posted in weird, zilnice | 3 Comments

anatomia pe cont propriu

Posted on March 20, 2011 by oompa

De ceva timp încoace, mi-am amintit că am un schelet. Un schelet pe care sunt plămădite tot felul de lucruri, ca un aluat frământat. Uneori, stau întinsă pe spate și-mi pipăi oasele acolo unde aluatul e mai subțire și conturul e mai ușor de ghicit sub piele. Mai răsfoiesc atlase, să-mi amintesc sistemul de alcătuire, învățat la un moment dat pe dinafară, pentru vreun extemporal, și uitat mult prea repede, căci nu intră în sarcinile zilnice de la serviciu.
Am oase preferate, pe care-mi place să le zăresc și la alții, sub un strat subțire de bumbac sau în despicătura cămășii descheiate la mai mulți nasturi. Stern, creastă iliacă, claviculă, cele două maleole.
Rotula, care mi-e dragă de ani de zile și pe care o împing sus-jos, stânga-dreapta în alveola ei – aș vrea s-o pot răsuci pe toate părțile și s-o folosesc drept prespapier, în loc de craniu care să-mi șoptească Memento mori.
Oasele strâmbe, pe care nu le mai reneg, căci, cât timp nu-mi provoacă suferințe, esteticul mi-a devenit absurd – cuneiformul ieșit în afară, împingând bareta sandalei, hallux vagus, moștenire de trei generații cunoscute încoace și care mă face să mă gândesc la multele neștiute dinainte, falangeta ușor înclinată spre interior, ca și cum degetul ar vrea să se lipească perfect de fratele mai mare de lângă.
Mâine voi alinta zigoma.

Posted in love of the day, zilnice | 1 Comment

nevoia să vorbesc despre lucrurile neimportante din viaţa mea

Posted on March 18, 2011 by oompa
  • Cum ar fi că abia azi am observat, după atâţia ani de când sunt concitadină cu această companie, că Ana Pan nu se oboseşte să folosească diacritice, prin urmare îmi vinde mare, încă de la intrare, paine şi alte produse de cofetarie. Huo!
  • În autobuz, un domn respectabil îmi atrage atenţia: “Ştiţi, citiţi aceeaşi carte ca doamna de pe culoar!”. Desigur, pe lângă paranoia de genul ce-mai-vrea-şi-ăsta-poate-mi-dă-în-cap, mi-a activat şi curiozitatea. Avea dreptate. Am devenit unul dintre cei cincizeci de mii de oameni care citesc “cărţi cu ziarul” în mijloacele de transport în comun din capitală. Nu mai sunt deosebită, cruntă dezamăgire.
  • Uneori, mi-aş dori să am şi eu o carapace palpabilă, pe care s-o pot înnoi periodic. Să scap de solzii vechi, sub care s-a adunat mâzga, şi să simt deodată că (mi-)e mai uşor.

Look in my face; my name is Might-have-been;
I am also called No-more, Too-late, Farewell.
Dante Gabriel Rossetti – A Superscription

Posted in foto, zilnice | Leave a comment

ar trebui să pun poze porno

Posted on February 24, 2011 by oompa

Când nu am chef de nimic, citesc însemnările vechi ale Mutonei (că noi nu există), răsfoiesc anii acestei oaze a blogosferei și-mi aduc aminte cum își mâna bicicleta de coarne până-n holul meu, că-n bucătărie nu încăpea de scrumieră.
Cu această ocazie, mă gândesc cum ar fi să te epilezi cu bricheta, dar prea îmi seamănă a pârlitul șoricului, așa că mai bine rememorez ziua-n care-am luat-o de la gară și-am dus-o direct la plajă, unde am mâncat înghețată de lămâie (cică are mai puține calorii), am tocat pline de satisfacție toți colegii de birou și ne-am înroșit groaznic umerii. Acum plănuim încă o tură de nisip, cu ochii-n calendar, dar, oricât ne-am holba, tot februarie e.
Până una alta, dacă vine primăvara, o zbughesc spre Sibiu, vreau să bifez neapărat Faust-ul lui Purcărete, cică voi pleca de-acolo iluminată. Dacă nu, ciorba în pâine sigur va avea acest efect, să nu bat drumul degeaba.
Aștept să primesc cadou-surpriză-fără-vreo-ocazie un weekend în Edinburgh. Totul depinde de încălzirea globală și de mediumurile care-mi citesc gândurile, dar, în ultima vreme, sunt prea ocupate să apară în emisiunea lui Măruță.

Posted in love of the day, zilnice | 5 Comments